Mormantul

privesc cum ofileste trecutul pe-un mormint

Nutrit la radacina de solul nesarat

sa linisteasca-n pace, in dorul asfintit

mormantul fara soarta a unu-i om uitat.

Nesatioasa iarba, strapunge tot altarul

Patrat si singuratic, si anonim numit

Ca de atata timp i s-a spalat si varul

Si amintirea-i veche, si piatra-i s-a starpit

Incerc sa reinviu amara agonie

Mirosu-adrenalinei topit in praf de pusca

Caci toti stiu doar sa moara, si nimeni sa invie

Iar moartea-l fugareste, si de la spate-l musca

O haita de lupi, ‘nraiti la datorie

Cu inimi blestemate si-in forma de soldat .

Aveau ca sa-l ucida, c-asa a fost sa fie

De  sa nascut atunci , si-acolo a luptat.

 N-aveau dreptul la mila, ori la vreo indoiala

Sa vada cat de bun e, sau cat e de fricos

Si a ramas in urma doar urme de sfiala

Pe fete de tarani, stiindu-l omenos.

Cand  adora el umbra unui copac de nuc

Dand  ciocolata la copiii de pe drum

Dar toti ii stiau soarta si moartea de haiduc

Caci fratii lui ,scurg  singe din fratii lor , acum.

Sub greutatea vietii, razboiului misel

Luand in grija trupul, tarani cu anii grei

N-au cutezat sa zica, ceva mai bun de el

Decat c-a fos un om , un om cum sunt si ei.

Incerc sa mai refac , straina nostalgie

Daca avea vreo mama, vreo sora sau sotie

Ce n-au primit, cadavrul, si nici o siguranta

Ca poate s-a pierdut, de-i schiop, 
Sau daca nu-i in viata

Singur pe-o alta lume, prin iarba de campie

Pentru un astazi rece, uitarea este vie.

 nu vad decat prin ceata tot timpului trecut

cum un necunoscut ingropa 
pe-un alt necunoscut.